Moara cu noroc Caracterizarea personajelor

Moara cu noroc Caracterizarea personajelor

In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Fiind o nuvela psihologica , in Moara cu noroc de Ioan Slavici conflictul central este cel moral-psihologic , conflict interior al personajului principal, iar in caracterizarea personajelor se utilizeaza tehnici de invetigatie psihologica.

Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici , al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire. Complexitatea si „capacitatea de a ne surprinde in mod convingator”fac din Ghita un personaj „rotund”.

Personajul evolueazade la tipicitate, sub determinare sociala , la individualizare ,sub determinare psihologica si morala. El parcurge un traseu sinuos al dezumanizarii , cu framantari sufletesti si ezitari. Ezita intre cele doua cai sombolizate de Ana ( valorile familiei, iubirea , linistea colibei ) si Lica ( bogatia, atractia malefica a banilor) sau in terminologie romantica: ingerul si demonul. Se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic.

Lica ramane egal cu sine un om rau si primejdios. In schimb, Ana sufera transformari interioare , care ii ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine.

Personajul secundar , jandarmul Pintea urmareste pedepsirea lui Lica pe cai legale, motiv pentru care se asociaza cu Ghita.

Batrana si copiii , personaje episodice, supravietuiesc incendiului de la Moara cu noroc pentru ca sunt singurile fiinte morale si inocente.

Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incordare, consemnandu-le gesturile, limbajul, prezentand relatiile dintre ele (caracterizare indirecta). De asemenea realizeaza portrete sugestive ( caracterizare directa ); detaliile dizice releva trasaturi morale sau statutul social.

Ghita traieste o drama psihologica concretizata prin trei pierderi: increderea in sine , increderea celorlalti in el si increderea Anei, sotia lui, in el. Ghita este capul familiei pe care incearca sa o conduca spre bunastare. atata timp cat se dovedeste un om de actiune, mobil, cu initiativa, lucrurile merg bine. Carciuma aduce profit , iar familia traieste in armonie. Bun meserias, om harnic, bland si cumsecade , Ghita doreste sa agoniseasca atatia bani cat sa-si angajeze vreo zece calfe carora sa le poata da de carpit cizmele oamenilor.

Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc tulbura echilibrul familiei, dar si pe cel interior, al lui Ghita. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui , nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercita asupra lui.

Din momentul aparitiei lui Lica , incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita fata de familie. Gesturile, gandurile , faptele personajului tradeaz conflictul interior si se constituie intr-o magistrala caracterizare indirecta. La un moment dat, Ghita ajunge sa regrete faptul ca are familie si copii.

Ghita este caracterizat in mod direct de Lica. Acesta isi da seama ca Ghita e un om de nadejde si chiar ii spune acest lucru: „tu esti om, Ghita.” Totusi Samadaului nu-i convine un om pe care sa nu-l tina de frica si de aceea treptat distruge imaginea celorlalti despre carciumar ca om onest si cinstit. Astfel Ghita se trezeste implicat fara voie in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei.

Ghita ajunge la ultima treapta a degradarii morale in momentul in care, orbit de furie si dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica, isi arunca sotia , la sarbatorile Pastelui , drept momeala, in bratele Samadaului. Spera pana in ultimul moment ca se va produce o minune si ca Ana va rezista influentei malefice a samadaului. Dezgustata insa de lasitatea lui Ghita care se instrainase de ea si de familie, intr-un gest de razbunare, Ana i se daruieste lui Lica , deoarece in ciuda nelegiuirilor comise, Lica e ”om”, pe cand Ghita „nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti”.

Ghita depaseste limita normala a unui om care aspira spre o fireasca satisfactie materiala si sociala. Patima pentru bani si fascinatia diabolica a personalitatii Samadaului il determina sa ajunga pe ultima treapta a degradarii morale. Sfarsitul lui si al celor care il inconjoara este in mod inevitabil tragic.

Si Ana are un destin tragic, cu toate ca ea intruchipeaza in familie duiosia , inocenta.

Portretul ei fizic este realizat in mod direct de catre narator prin intermediul unor adjective cu valoare de epitet: „ana era frageda si subtirica”. Protejata de mama si apoi de sot, Ana traieste ca intr-un clopot de sticla, de aceea la aparitia lui Lica ea se cutremura.

Totusi da dovada de inteligenta si de intuitie , atunci cand incearca sa-l apere pe Ghita de influenta lui Lica.

Caracterizarea indirecta se constituie treptat din gesturile, faptele si gandurile personajului. Ana se simte tot ma parasita de Ghita, incearca sa-l ajute, sa-i patrunda in ganduri, dar acesta se instraineaza de ea si o arunca treptat in bratele lui Lica , indemnand-o mai intai sa se joace cu el, ca „doar n-o sa-i ia ceva din frumusete”.

Este adanc jignita de lipsa de incredere pe care i-o arata Ghita si , sperand ca ii va stani gelozia , incepe sa-i acorde din ce in ce mai multa atentie lui Lica.

Dezgustata de lasitatea sotului care o lasa singura cu Lica si pleaca la Ineu, Ana i se daruieste lui Lica intr-un gest de razbunare disperata. Dispretul profund pe care-l simte pentru Ghita reiese din declaratia care i-o face lui Lica: „tu esti om, Lica, iar Ghita nu e ecat muiere in haine barbatesti”.

In mod inevitabil , Ana sfarseste tragic injunghiata de Ghita, caruia ii striga cu disperare ca nu vrea sa moara.

Prin particularitatile de realizare a personajelor din nuvela Moara cu noroc , prozatorl dovedeste finete in observarea miscarii psihologice , in detectarea zonelor obscure ale psihicului uman.