Alexandru Lapusneanul- nuvela istorica de factura romantica

Alexandru Lapusneanul- nuvela istorica de factura romantica.

Nuvela Alexandru Lapusneanul de C. Negruzzi reprezinta prima nuvela istorica din literatura romana, fiind considerata o capodopera a speciei si un model pentru cei care au cultivat-o ulterior.

Opera literara Alexandru Lapusneanul este nuvela istorica de factura romantica. Este o nuvela deoarece este o specie epica in proza , cu o constructie riguroasa, avand un fir narativ central. Se observa concizia intrigii , tendinta de obiectivare a perspectivei narative. Personajele sunt relativ putine, caracterizate succint si graviteaza in jurul personajului principal.

Este o nuvela istorica pentru ca este inspirata din trecutul istoric: tema , subiectul , personajele si culoarea epocii ( mentalitati, comportamente, relatii sociale, obiceiuri...).

C. Negruzzi este fondatorul nuvelei istorice romanesti si primul scriitor care valorifica intr-o creatie literara cronicele moldovenesti. Scriitorul declara ca sursa de inspiratie a fost „Letopisetul Tarii Moldovei” de Miron Costin , de unde intr-adevar prelucreaza episodul omorarii lui Motoc.

Dintre principalele evenimente consemnate de cronicar , autorul preia urmatoarele: imprejurarile venirii lui Lapusneanul la a doua domnie , solia boierilor trimisa de Tomsa pentru a-i impiedica intoarcerea, uciderea celor 47 de boieri la curte, arderea cetatilor Moldovei, boala.

Autorul modifica realitatea istorica , dar actiunea nuvelei se pastreaza in limitele verosimilului.

Nuvela are ca tema evocarea artistica a unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei: lupta pentru impunerea unei autoritati domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud.

Naratorul este omniscient, detasat, predominant obiectiv , dar subiectiveaza usor naratiunea prin epitetele de caracterizare ( ex. „Miselul boier.”).

Naratiunea este la persoana a III-a este cu focalizare zero. Aceasta se desfasoara linear, cronologic prin inlantuirea secventelor narative si a episoadelor.

Naratiunea si descrierea sunt reduse. Pauza descriptiva este o descriere statica inclusa in naratiunea, avand ca efect crearea suspansului printr-un moment de asteptare. Este cazul portretului fizic al doamnei Ruxanda, realizat inaintea discutiei cu domnitorul.

Incipitul si finalul se remarca prin sobrietate iar stilul lapidar se aseamna cu cel cronicaresc.

Echilibrul compozitional este realizat prin segmentarea textului narativ in cele 4 capitole, care fixeaza momentele subiectului. Fiecare capitol poarte cate un moto semnificativ care le rezuma si care constituie replici rostite de anumite personaje.

Cap.1.- „Daca voi ma vreti, eu va vreu”

Cap.2.-„Ai sa dai sama, Doamna!”

Cap.3.-„Capul lui Motoc vrem...”

Cap.4.-„De ma voi scula, pe multi am sa popesc si eu...”

Capitolul I cuprinde expozitiunea ( intoarcerea lui Alexandru Lapusneanul la tronul Moldovei in fruntea unei armate turcesti si intalnirea cu solia formata din cei 4 boieri trimisa de Tomsa: Veverita, Spancioc, Stroici si Motoc.) si intriga (hotararea domnitorului de a se intoarce si de a-si relua tronul si dorinta de razbunare fata de boierii tradatori).

Capitolul al II lea ii corespunde ca moment al subiectului , desfasurarii actiunii si cuprinde o serie de evenimente declansate de reluarea tronului de Alexandru Lapusneanul: fuga lui Tomsa, arderea cetatilor, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor boieresti, uciderea unor boieri, discutia cu doamna Ruxanda.

Capitolul al III lea contine mai multe scene: participarea la discursul domnitorului la slujba duminicala de la mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc de multimea revoltata si „leacul de frica” pentru doamna Ruxanda. Capitolul cupinde punctul culminant.

In capitolul al IV –lea , este infatisat deznodamantul, moartea tiranului prin otravire

Conflictul este complex si pune in lumina puternica personalitate a personajului principal.

Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii. In primele 3 capitole actiunea se desfasoara imediat dupa revenirea la tron , iar in ultimul capitol se trece, prin rezumare cu 4 ani mai tarziu , la secventa mortii domnitorului.

Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic , exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale. Intruchipeaza tipul domnitorului crud si tiran. Crud , hotarat, viclean, inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane , abil politic, personajul este puternic individualizat si memorabil. Este caracterizat direct de catre autor si indirect prin fapte, limbaj, comportament, relatii cu alte personaje, atitudine , vestimentatie.

Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic , contruit in antiteza cu Lapusneanul: blandete-cruzime , caracter slab- caracter tare. Desi in evul mediu femeia- chiar si sotie de domn- nu avea prea multe drepturi , doamna Ruxanda infatiseaza in nuvela un caracter slab , care pune in lumina , prin contrast vointa personajului principal.

Boierul Motoc reprezinta tipul boierului tradator, viclean , las. Nu urmareste decat interesele proprii.

Personajele episodice Spancioc si Stroici reprezinta boierimea tanara , cu spiritul mai treaz decat al marilor boieri, prevazatori. Sunt personaje cu rol justitiar. O sfatuiesc pe doamna Ruxanda sa-l otraveasca pe tiran si asista cu cruzime la ultimele clipe ale acestuia adresandu-i o replica sugestiva:”invata a muri , tu care stiai numai a omori”

Personajul colectiv apare pentru prima oara in literatura romana si actioneaza pe baza principiului „ de turma”.

Stilul narativ se remarca prin concizie, claritate, echilibru intre termeni arhaici si neologici, frecventa gerunziului. Stilul indirect alterneaza cu cel direct prin intermediu dialogului si interventie izolata.

Prima nuvela istorica din literatura romana nu aduce in fata contemporanilor un model de patriotism , ci un antimodel de conducator.