Alexandru Lapusneanu- caracterizarea pers.principal- relatia dintre 2 pers.

Alexandru Lapusneanu- caracterizarea pers.principal- relatia dintre 2 pers.

Nuvela Alexandru Lapusneanul de C. Negruzzi reprezinta prima nuvela istorica din literatura romana, fiind considerata o capodopera a speciei si un model pentru cei care au cultivat-o ulterior.

Imaginea personalitatii domnitorului Alexandru Lapusneanul este conturata in Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, cronica din care C. Negruzzi preia scene, fapte si replici.

Personajul ilustreaza un tip uman , avand un destin si un profil psihologic elaborate in conformitate cu viziunea autorului si cu ideologia pasoptista spre deosebire de persoana/personalitatea istorica a carei existenta este scrisa in cronici, fara o cunoastere psihologica a acestuia.

In desfasurarea narativa, Alexandru Lapusneanul este principalul element constitutiv , celelalte personaje gravitand in jurul personalitatii sale.

Alexandru Lapusneanu este personajul principal din nuvela , personaj romantic , exceptional , care actioneaza in situatii exceptionale. Acesta intruchipeaza tipul domnitorului crud si tiran, perfect integrat in mentalitatea epocii.

Afirmatia „eu nu sunt calugar, sunt domn!”reflecta faptul ca nu abdica de la propriul destin nici in fata limitelor omenesti ( boala , moartea), schimbarea conditiei sociale impunand anularea sa fizica.

Crud , hotarat, viclean , disimulat, inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat si memorabil.

Hotararea de avea puterea domneasca este formulata de la inceputul nuvelei prin raspunsul dat boierilor „daca voi nu ma vreti, eu va vreau!”. Hotararea este pusa in practica prin guvernarea cu ajutorul terorii, prin eliminarea posibilelor opozitii, culminand cu uciderea celor 47 de boieri.

Vointei neabatute i se asociaza si alte trasaturi precum abilitatea in ceea ce priveste relatiile umane, diplomatia, cunoasterea psihologiei umane care sunt calitati ale conducatorului , dar folosite pentru consolidarea puterii acestea devin mijloace perfide. Faca promisiuni linistitoare pentru ceilalti dar de fapt acestea ascund in spatele lor un plan de razbunare.

Stapanirea de sine si sangele rece sunt dovedite in momentul pedepsirii lui Motoc , pe care il ofera gloatei ca tap ispasitor.

„Leacul de frica” promis cu umor negru doamne Ruxanda, piramida din capetele boierilor, reflecta sadismul celui care stiuse sa-si stapaneasca impulsul violent in momentul care prin cererea ei , are impresia ca doamna vrea sa se amestece in conducerea tarii.

Disimulat regizeaza invitatia la ospatul de impacare , de fapt o cursa , de la alegerea locului si a momentului pana la detaliile propiei vestimentatii.

Are o inteligenta diabolica reusind sa manipuleze masele sau persoanele ( boierii ) , sa-si puna in aplicatie planurile.

Este caracterizat direct ( de catre narator, de alte personaje, autocaracterizarea) si indirect ( prin fapte, limbaj, atitudini, relatii cu alte personaje, gesturi, vestimentatie). Este caracterizat direct prin descrierea vestimentatiei, prin utilizarea substantivelor se precizeaza ipostazele personajului „rotund” : „domnul”,”tiranul”,”bolnavul”.

Caracterizarea realizata de alte personaje este succinta: „crut si cumplit este omul acesta „( mitropolitul Teofan).

Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care evidentiaza in maniera romantica cruzimea personajului si dorinta lui de a distruge influenta boierilor: uciderea si schingiuirea lor, arderea cetatilor si reducerea numarului de ostilor moldovene. Inteligent ii atrage pe boieri la curte spre a-i ucide. Abil , disimulat se foloseste de momentul slujbei religioase si de citate biblice presarate intr-un discurs mincinos, dar persuasiv.

Forta exceptionala a personajului domina relatiile cu celelalte personaje.

Relatia cu doamna Ruxanda este contruita pe antiteza romantica angelic-demonic. Diversitatea atitudinilor adoptate de Lapusneanul fata de doamna Ruxanda reflecta falsitatea lui. Nu o respecta nici pentru originea ei nobila ( descendenta a lui Stefan cel Mare), nici pentru ca ii este sotie si mama a copiilor lui. Gesturile, mimica si cuvintele rostite de Lapusneanul in capitolul al II lea in scena discutiei cu doamna Ruxanda , evidentiaza falsitatea lui in relatia sot-sotie. Mai intai ii saruta mana, apoi se posomoraste , reactioneaza impulsiv la rugamintea ei. In capitolul urmator se razbuna pe boieri, pe Motoc si nu o iarta nici pe doamna pentru indrazneala de a-i fi cerut sa inceteze cu omorul.

Se bucura cu cruzime de spaima domanei care lesinase la vederea piramidei de capete „- femeia e tot femeie”. In ultimul capitol insistentele boierilor si amenintarea din final ca ii va ucide fiul o determina pe doamna Ruxanda sa ii dea otrava.

Monumentalitatea personajului, exceptionalitatea romantica, forta sa de a-si duce planurile la bun sfarsit , indiferent de mijloace , spectaculosul actiunilor fac din personajul principal al nuvelei un personaj memorabil.