eMAG.ro online shop

luni, 30 aprilie 2012


ETAPELE  ELABORARII  UNUI TEXT  ARGUMENTATIV


1. Examinati cu atentie enuntul propus. Identificati problema pentru care urmeaza sa va pronuntati pozitia.
2. Formulati ideea-teza: Cred ca ... .
3. Identificati argumentul pe care va edificati optiunea: &pentru ca ... .
4. Treceti în revista o serie de motive pentru care argumentele sunt considerate primordiale: a, b, c..
5. Concentrati-va asupra motivelor cu adevarat relevante si interpretati fiecare motiv ales: Ma bazez pe faptul ca ... .
6. Ilustrati motivele pentru care optati, sustinîndu-le cu referinte la texte literare, situatii de viata, experienta proprie.
7. Examinati-va pledoaria din punctul de vedere al unui oponent, anticipînd unele obiectii posibile si raspundeti la aceste obiectii, insistînd pe contraargumentele care le-ar putea preveni: Mi s-ar putea reprosa ca ..., dar ...
8. Urmariti coerenta discursului dvs., legati ideile între ele, marcati alineatele.
9. Eliminati surplusul de cuvinte incidente si cuvinte de umplutura. Lasati strictul necesar de cuvinte care ar personaliza textul dvs.
10. Formulati concluziile

Schema: 1. Ipoteza (formularea ideii de la care se porneste, cea data in cerinta; exprimare subiectiva: in opinia mea...)
2. Argumentarea (2 argumente scrise cu alineat, exemplificate prin situatii concrete si abstracte, vezi mai jos)
3. Concluzia (reluarea cu alte cuvinte a ipotezei; formule gen: deci, in concluzie, asadar)
In total vor fi 4 aliniate.
Ce e un text argumentativ?

Dupa cum ii spune si numele, intr-un text argumentativ trebuie sa va sustineti opinia referitoare la o anumita afirmatie prin niste argumente bazate pe exemple concrete.
Imediat dupa ce ati lecturat citatul dat trebuie sa va ganditi daca sunteti pro sau contra, desi e recomandat sa nu fiti intr-o extrema sau alta ci sa alegeti calea de mijloc. Daca alegeti calea de mijloc arata si faptul ca aveti maturitate-n gandire.
Incepeti textul argumentativ cu formulele tipice:

-Cred ca, in opinia mea, dupa parerea mea, consider ca...

-(Nu) Sunt de acord cu…

Apoi treceti direct la argumente. De cele mai multe ori se cer doar 2 argumente pe care le puteti introduce-n text prin formulele:

-In primul rand, In al doilea rand.

-De asemenea, bineinteles

-Etc.

La partea asta e bine sa folositi expresii/locutiuni/structuri ce atrag atentia, unele din cele mai bune fiind: adaugand urmatoarele, dupa toate, din nou, de asemenea, pe langa toate, sa nu uitam, dupa cum am spus, si acum, oricum, oricat, la fel ca, ma bazez pe, etc.

Daca tema ce v-a picat nu este tocmai pe placul vostru si nu stiti cu ce exemple sa va sustineti argumentele nu strica sa improvizati. Folosind formulari precum ‘conform unor studii’, ‘in urma unor sondaje’, etc. este foarte greu sa fiti contestat. Nu va sta nimeni sa se intereseze cand va corecteaza examenul.

La sfarsit puneti concluzia cat mai concis. Din nou o introduceti prin anumite formule specifice.

E bine ca textul argumentativ sa nu contina prea mult “bla bla” si ideile sa fie exprimate cat mai clar . E bine sa puneti intrebari cititorului astfel incat sa demonstrati ca ganditi si sa-l duceti pe acesta cu gandul la anumite exemple din viata cotidiana. De asemenea dati textului o nota cat mai personala, dar nu folositi un limbaj colocvial.

Curente literare



ROMANTISMUL

Romantismul este o mișcare artistică și literară dezvoltată în primele decenii ale secolului al XIX-lea în Europa; apare ca reacția față de clasicismul rigid.

Accepții ale termenului :
  • Romantic = atitudine general – umană;
  • Romantic = ceea ce aparține romantismului.

PRINCIPIILE ROMANTISMULUI :

- primatul sentimentului și al sensibilității;
- cultivarea fanteziei creatoare (fantasticul – categorie estetică romantică);
- expansiunea eului individual;
- reabilitarea personalității umane în complexitatea sa;
- evaziunea în trecut, istorie, mit, vis;
- iubirea – temă romantică în măsura în care apare ca ideal, utopie a iubirii împlinite;
- contemplarea naturii (natura - ,,état d’âme”); momentul predilect : noaptea, miezul nopții;
- atracția pentru spații exotice;
- preocuparea pentru redarea culorii locale;
- înclinația spre meditația filosofică;
- interesul pentru folclor, pentru specificul național;
- personajele sunt selectate din toate mediile sociale;
- eroul excepțional în situații excepționale;
- complexul geniului : omul superior se află în conflict cu semenii care nu sunt capabili să-i perceapă valoarea, este neînțeles de societatea impermeabilă la valoare;
- personajul romantic este dominat de trăsături extreme de caracter (construit din lumini și umbre), un damnat, chiar un nebun, animat de idealuri mărețe sau pesimist incorigibil;
- personajul romantic este tiranul, geniul, orfanul, nebunul;
- valorificarea antitezei ca modalitate de caracterizare a personajelor;
- ironia, autoironia – modalități romantice de raportare la lume sau la sine;
- libertatea totală în creație ; valorificarea urâtului, surprindera extremelor naturii;
- lărgirea și îmbogățirea limbii literare prin valorificarea vocabularului reprezentativ pentru toate registrele limbii;
- renunțarea la regula unităților.
Manifestul romantismului : Prefața la drama Cromwell, de Victor Hugo (1827).

Reprezentanți : Novalis, Hoffmann, Heine (Germania), W. Scott, Byron, Shelley (Anglia), V. Hugo, Lamartine, A. de Vigny, A. de Musset (Franța), Alessandro Manzoni și Giacomo Leopardi (Italia), Pușkin, Lermontov (Rusia), M. Eminescu ș. a.









CLASICISMUL

Clasicismul este curentul literar – artistic apărut în Franța și dezvoltat în sec. XVII – XVIII.

Accepții ale termenului :
  1. clasic = care întrunește condițiile perfecțiunii, care poate funcționa ca model;
  2. clasic = ceea ce aparține lumii și culturii antice greco – latine;
  3. clasic = care aparține clasicismului.

PRINCIPIILE CLASICISMULUI :

- curent raționalist; rațiunea predomină asupra sentimentelor;
- așează în centrul preocupărilor ființa umană;
- tendința spre ordine și rigoare;
- afirmarea sensului moral și estetic al artei (intenția moralizatoare a scriitorilor); îmbinarea utilului cu plăcutul;
- puritatea genurilor și a speciilor; predilecție pentru idilă, elegie, odă, epigramă, rondel, fabulă, epopee, tragedie și comedie;
- stilul sobru și impersonal;
- impunerea în teatru a regulii celor 3 unități (de loc, de timp, de acțiune);
- idealul uman : l’honnète homme, omul bine educat, de o moralitate desăvârșită, generos, cu o fermă conștiință a datoriei, rațional și temperat, căruia îi sunt străine problematizările, sociabil prin excelență, încadrat în familie, în viață și în societate;
- personajul literar clasic reprezintă un tip ideal, cu însușiri morale înalte, extras din rândul nobilimii, al familiei regale; se numește caracter – personaj dominat de o singură trăsătură de caracter, care rămâne aceeași de-a lungul apariției sale într-o operă literară;
- personaje selectate din înalta societate;
- afirmarea spiritului critic;
- înclinația spre analiza psihologică.

Manifestul clasicismului : Arta poetică, de Nicolas Boileau (1674).

Reprezentanți : Corneille, Racine, Molière, La Bruyère, La Fontaine, Lomonosov, poeții Văcărești, C. Conachi, Gh. Asachi, Gr. Alexandrescu ș. a.
















REALISMUL

Realismul este curentul literar afirmat în Franța în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în descendența clasicismului, în proză și dramaturgie (Atenție! Nu există poezie realistă!).

Accepții ale termenului :

1. Realismul desemnează într-o primă accepție o trăsătură fundamentală și permanentă a literaturii întemeiată pe ideea de imitație; atașată ideii de ,,mimesis”, opera literară e înțeleasă ca tablou, iar scriitorul devine un pictor dotat în primul rând cu spirit de observație, capabil să sesizeze și să descrie autenticitatea vieții.
2. Realismul – curentul literar al cărui nume e impus ca urmare a apariției în anul 1856 a revistei ,,Le Réalisme”.

PRINCIPIILE REALISMULUI :

- reprezentarea veridică, demistificatoare a realității;
- absența idealizării;
- respinge subiectivismul romantic și impune obiectivitatea, impersonalitatea;
- valoarea documentară a operelor literare;
- caracterul critic, acuzator, implicat în surprinderea lucidă a contradicțiilor sociale;
- tematică predilectă : interesul pentru social și psihologic;
- naratorul realist este omniscient și omniprezent, stăpân pe toate resorturile lumii înființate;
- tehnica detaliului semnificativ;
- stilul simplu, exact, funcțional, vizând iluzia vorbirii directe;
- valoarea etică, mesajul moralizator al operelor realiste;
- preocuparea autorilor realiști pentru o arhitectură riguroasă a operelor;
- corespondența mediu – caracter (personajele sunt caracterizate și de mediul pe care îl ocupă, de exemplu Otilia, personajul lui G. Călinescu, e caracterizată de aspectul dezordonat al camerei sale, care vorbește despre caracterul său boem, despre înclinațiile sale artistice etc.);
- personajele realiste sunt tipuri, adică evoluează în jurul unei trăsături dominante de caracter (,,la faculté maîtresse”), de exemplu tipul avarului, al arivistului, al demagogului, al femeii de lume etc.;
- personajele tipice evoluează de asemenea în împrejurări tipice.

Manifestul realismului : Prefața la Comedia umană (1842), de Honoré de Balzac

Reprezentanți : Balzac, G. Flaubert, Stendhal, Tolstoi, Dostoievski, H. Ibsen, A. Strindberg; N. Filimon, I. Slavici, L. Rebreanu, Marin Preda

 Genuri litereare


GENUL EPIC

Genul epic cuprinde totalitatea creaţiilor epice, acele opere literare în care autorul îşi exprimă indirect sentimentele prin relatarea unor fapte , a unor întâmplări sau prin relatarea acestora de către anumite personaje.
Particularităţi ale genului epic:
  • Genul epic cuprinde totalitatea operelor epice populare sau culte.
  • Orice operă epică are 3 elemente definitorii: narator, acţiune, personaj.
  • Modul de expunere predominant al acestor opere este naraţiunea.
  • Naratorul este cel care povesteşte (narează, relatează) întâmplările:
Naratorul poate fi chiar autorul sau unul dintre personajele sale
Relatarea se poate face la persoana a III-a sau la persoana I (foarte rar la persoana a II-a)
Povestitorul se detaşează de faptele relatate şi este obiectiv.
  • Acţiunea este constituită din totalitatea faptelor relatate:
Are o mare mobilitate în timp şi în spaţiu.
Se caracterizează, în general, prin unitate compoziţională, întâmplările povestite constituindu-se în momente ale subiectului literar.
  • Personajele sunt atât agenţi ai acţiunii, cât şi purtătoare ale mesajului autorului:
Ele prezintă o mare diversitate, în funcţie de numeroase criterii de clasificare
Diferă şi ca număr, în funcţie de amploarea şi complexitatea acţiunii

Precizare: Toate aceste caracteristici se întâlnesc atât la operele populare, cât şi la cele culte.

Structura operelor epice:
În general, operele epice sunt structurate dupǎ momentele subiectului:
Expoziţiunea (fixeaza spaţiul, timpul, personajele si împrejurarile conflictului)
Intriga (momentul in care se declanşeaza conflictul intre personajele naraţiunii)
Desfaşurarea acţiunii (prezinta întamplarile într-o ordine cronologica)
Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului)
Deznodamantul (momentul rezolvarii conflicului)

Genul liric
Genul liric cuprinde operele literare în care autorul îşi exprimă direct, nemijlocit gândurile, ideile şi sentimentele. Este din acest motiv cel mai subiectiv gen literal care exprimă nemijlocit sentimentele prin intermediul figurilor de stil şi simbolurilor. În cele mai multe cazuri, genul liric este o literatură scrisă la persoana întâi.
Se caracterizeaza prin :
-subiectivism;
-prezenta directa a autorului (a eului liric);
-prezenta sentimentelor intime si a confesiunii;
-transmit o stare emotionala si creeaza o anumita atmosfera;
Pentru poet fiecare lucru are personalitatea lui si lirismul inseamna dezvaluirea personalitatii latente a lucrurilor . Prin personalitate poetul intelege sufletul tainic din lucruri .
Subspecii ale genului Liric
Elegia este un poem liric al cărui ton e adesea tandru, trist şi melancolic. În secolul al XV-lea, elegia tinde să dobândească un caracter filozofic (exemple Tibul, Ovidiu etc.)
Oda este un poem cântat la vechii greci. La moderni, poem liric de înaltă inspiraţie, compus din strofe simetrice. Asemenea cântecelor corului, oda avea o compoziţie triadică. (exemple Victor Hugo, Puskin)
Pastelul este un termen provenit din limba italiană semnificând pictura cu creioane moi. De la pictura în pastel termenul s-a extins în literatură, definind delicateţea unei descrieri lirice. (exemplu Vasile Alecsandri - creatorul acestei specii prin ciclul "Pasteluri")-exista ca specie doar in literatura română
Meditaţia (filozofică) este o specie a genului liric în versuri în care e descris un fenomen din natură ale cărui concluzii devin valabile şi pentru oameni. (exemple Grigore Alexandrescu, "Meditaţie", Mihai Eminescu)
Satira este o operă în general în versuri, în care autorul ironizează ridicolul contemporanilor sau le conturează viciile. (exemple Grigore Alexandrescu, "Satira. Duhului meu")
Pamfletul este o specie a genului liric în care sunt criticate defectele unei persoane, societăţii cu intenţia îndreptării. Poate fi în proză sau în versuri. (exemple Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu).
Sonetul este o piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu aceeaşi măsură dispusă în două catrene cu rimă îmbrăţişată. Este o poezie cu formă fixă cea mai frecventată. (exemple Dante, Petrarca, Leonardo da Vinci, Michelangelo etc.)
Rondelul este o poezie cu formă fixă alcatuită din trei catrene şi un vers izolat. Versurile unu şi doi sunt identice cu versurile şapte şi opt. (exemple Alexandru Macedonski prin "Poema rondelurilor")
Gazelul este o poezie cu formă fixă alcatuită din strofe cu două versuri; originară din literaturile orientale, ajunge în Europa la începutul secolului al XIX-lea. (exemple George Coşbuc, Mihai Eminescu, Goethe)
Glosa s-a născut în Spania secolului al XV-lea. Este o specie a genului liric cu formă fixă. Prima strofă este alcatuită din patru, şase, sau opt versuri ce conţin tema de bază. Fiecare vers e comentat într-o strofă specială de aceeaşi marime cu prima. Ultima strofă o reproduce pe prima cu ordinea inversată a versurilor. (exemple Mihai Eminescu, "Glossa")

Genul dramatic
Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a fi ulterior reprezentate pe scena unui teatru.De acea operele dramatice,presupun o limitare in timp si in spatiu a actiuni reprezantate.In operele dramatice apare un conflict dramatic,care este axa in jurul careia se dezvolta actiunea,bazata pe:imprejurari,pasiuni si caractere care se ciocnesc.Personajele textului dramatic,comunica si se comunica prin intermediul dialogului si a monologului, autorul neintervenind decat in indicatile scenice(regizorale).Indicatile scenice apar intre paranteza si se refera la actiunea personajelor,la gesturi la decor etc. Personajele iau cu totul locul autorului, a cărui intervenţie indirectă se manifestă prin indicaţiile de regie, care se numesc didascalii.

Actiunea se desfasoara in fata spectatorilor. Mod principal de expunere este dialogul.
Actiunea e impartita in acte, actele in scene si tablouri.
Cuprinde textul propriu-zis, literar (monologurile, dialogurile personajelor), dar si indicatii scenice (mimica, gesturi, decorul). Efecte vizuale, auditive (zgomot., muz.)
Intre acte se face de obicei cite o pauza.
De obicei se prezinta multe personaje.
De obicei actiunea se axeaza in jurul citorva personaje.
Continutul de idei si mesajul operei sint scoase in evidenta de jocul actorilor.
Subiectul si momentele subiectului sint specifice.
Specii ale genului dramatic:
  • Tragedia
  • Comedia
  • Tragicomedia
  • Drama
  • Teatrul absurdului



Rezolvari generale valabile pentru subiectul I de la examenul scris: (1-9)
1. Sinonime pt sensul din text al cuv. ....inseamna sinonime pe care le dai tu, nu preluate din text, ci doar sa se potriveasca in text;

2. Polisemie= mai multe sensuri (vie= in viata sau vita de vie!)

3. Cratima:
a) elideaza o vocala, pastreaza ritmul si masura versurilor,
b) in cazul ortogramelor ( s-au, l-a, i-a...) desparte pronumele de verbul auxiliar,
c) in cazul scriindu-l sau vazut-ai cratima desparte verbul de pronume deoarece topica este inversata (corect ar fi: il scrie, ai vazut),
d) uneste doi termeni fara a disparea nicio vocala, rolul ei fiind doar in pastrarea ritmului si a masurii,

4. Sens conotativ= figurat, metaforic, Sens denotativ= propriu, de baza ( inima= organ (propriu), inima padurii, mijlocul( figurat) )

5. Imaginile artistice sunt: vizuale, auditive, olfactive si tactile,

6. Virgula are rolul de a desparti elementele unei enumeratii (pot fi cuvinte, expresii sau chiar propozitii); o structura incidenta de restul frazei( adica interventia eului liric in text, printr-o precizare) ; o apozitie de restul frazei( Andrei, colegul meu, a copiat.); un cuvant in cazul vocativ de restul frazei (Iubito, vino la mine!), sau desparte complemente de atribute, complemente de verbe, atunci cand pozitia lor in fraza este inaintea verbului... de fapt in cazul acesta virgula ajuta la evidentierea unui anumit cuvant (de obicei primul);

7. Linia de pauza are aceleasi trasaturi ca virgula.... uneori e utilizata pentru a delimita doua idei diferite si a le pune in paralel (paralelism sintactic sau al mesajului), pentru a reprezenta o explicatie cu rol de definitie (ca in textele lui L. Blaga), si mai ales pentru a face o pauza in vorbire...sugereaza dramatismul;

8. Figurile de stil... le gasesti aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Figură_de_stil

9. Marci lexico-gramaticale ale eului liric: pronume personale, pronume posesive, adjective pronominale personale si posesive, verbe de persoana I si II singular si plural (eu, tu, mine, ma, mea, tine, ta, pe mine/tine etc.)

10. Lirism subiectiv: se remarca prin prezenta marcilor lexico- gramaticale de mai sus. Lirism obiectiv: apar doar marci de persoana a III-a sg si pl. Arata un gen de lirism mai clasic. Lirismul este o modalitate de exprimare a liricului la nivelul expresiei poetice. Conform viziunii lui Călinescu, există două tipuri de lirism, lirismul obiectiv si lirismul subiectiv.
Lirismul subiectiv este manifestarea directă a eului liric, astfel corespunde în categorizarea lui Tudor Vianu liricul nemijlocit este lirica eului.
Spre deosebirea aceasta, lirismul obiectiv constă prin manifestarea mascată a eului, numită şi lirica rolurilor.
Lirica modernă, conform teoriei lovinesciene, se îndreaptă spre poezia intelectualizată, spre personalizarea poeziei. Astfel prezenţa eului liric devine din ce în ce mai puternic simţită prin construcţii personale, prin verbe la imperativ, prin folosirea formulelor la pers. I.
În locul descrierilor de natură, de tip clasic, întâlnit în creaţiile eminesciene şi ale lui Alecsandri, apare poezia de inspiraţia filozofică, iar poezia exprimă o raportare subiectivă la problemele acestea. Lirismul obiectiv este înlocuit cu lirismul subiectiv.
Poezii care ilustrează în cel mai înalt grad lirismul subiectiv, sunt poeziile simboliste, deoarece acestea se bazează pe semnul metaforic al cuvintelor, pe sensul subiectiv în care este concepută de către artist.

11. Ideea poetica reprezinta mesajul pe care vrea sa ni-l transmita poetul, sentimentele lui, iar mijloacele artistice inseamna figuri de stil, imagini artistice si expresii inedite.

12. Titlul reprezinta o cheie de descifrare a textului, fiind esenta ideii poetice. El este compus din..... si simbolizeaza.... Apoi analizezi legatura titlului cu textul. daca se potriveste sau nu, daca e încifrat sau e clar, daca e primul vers.. si tot asa.

13. Cand ai de demonstrat apartenenta textului la vreun curent trebuie sa dai def. curentului si apoi sa gasesti elementele/ trasaturile acelui curent in text ( de ex.... simbolismul foloseste simboluri, in Plumb apare simbolul "plumb"... si il explici)... def. trebuie sa fie sustinuta de trasaturile curentului.

14. Schimbarea valorii gramaticale inseamna transformarea unei parti morfologice in alta... de ex... schimbam orice cuv. in substantiv daca il articulam: rosu= adjectiv... daca spunem : Imi place rosul. "rosul" devine subst. Sau exista in textele de bac " Un plat pustiu, arid, steril"... plat era adjectiv cu sensul de aplatizat (intins), dar a devenit substantiv pt ca i s-a schimbat sensul. Acum plat inseamna platforma, campie.

15. Noul DOOM inseamna noul dictionar... adica iti cere sa gasesti cuvintele considerate gresite in limba romana astazi... adica in text ar putea sa fie scris "scoale", iar tu trebuie sa spui ca e corect "scoli".

16. Caracteristicile stilului.... expresivitatea: reprezinta calitatea limbajului poetic prin care poetul isi transmite sentimentele si ideile intr-un mod original si inedit prin intermediul imaginilor artistice, al figurilor de stil, al expresiilor inedite, al jocului de limba etc.... Apoi exemplifici aceasta prin textul dat.